Interesanta- daca apreciezi hibridarea de genuri si filmarile din unghiuri ciudate, DOGWATCH, coproductia franco-greaca este o experienta cinematografica la care nu toti sunt permeabili. Si in plus te “fura “putin titlul, acelasi ca al unui minunat film american din 1997,regizat de John Langley – cu Sam Eliott si Paul Sorvino.
Tradus in romana “De veghe” , filmul grecului Gregoris Rentis despre masculinitate extrema si absurdul unei lupte care si-a pierdut obiectul – are un script care valorifica o situatie candva reala:
Printr-o zonă lungă de litoral, cu țărmuri neguvernate de legi, prin care trec anual peste 20.000 de vase, pirații somalezi au folosit, decenii la rând, arme ușoare, echipamente sofisticate de poziționare geografică și acționau în orice moment favorabil asupra țintelor vulnerabile ce aveau potențialul cel mai profitabil, stabilind apoi recompense, desigur cu ajutorul unor susținători financiari și oficiali corupți care nu interveneau în niciun fel. În prezent, atacurile s-au rărit, iar mercenarii angajați pentru protecția vaselor se confruntă cu o nouă problemă: lipsa de acțiune. Antrenamentele zilnice pentru a face față unui inamic inexistent creează un sentiment de absurd, surprins excelent și cu precizie de camera regizorului Gregoris Rentis.
Inițial am surprins accente de comedie în prezentarea unor exerciții (drill-uri), în care poziționarea a doi paramilitari care-și dispută fiecare unde e ”ora 9” e ridicolă prin execuție și așa zisă seriozitate, ei întorcându-se în direcții diferite. Și dacă în mod normal mercenarii sunt prezentați ca niște figuri sângeroase, aici veți vedea oameni simpli, așezați la masă cu familia, care se joacă alături de cei mici și care au rutine zilnice. Să fiu și eu puțin ironic și să spun că se apropie puțin de Jarhead, filmul lui Sam Mendes, dar acolo senzațiile de neputință, de izolare și mai ales de plictiseală sunt duse la alte cote. În schimb în acest prim lungmetraj al grecului Rentis, care a început să regizeze în 2007, este mai poetic. A ales să filmeze în Sri Lanka și să oscileze între documentar și ficțiune sau să alterneze scene diametral opuse: un veteran își privește fiul (o scenă tandră și superb luminată în grădina casei) și apoi pregătește un nou recrut (în contrast total, el este un instructor dur si nemilos).
Coloana sonoră, semnată Leandros Dounis atrage cu ușurință în lumile interioare ale personajelor, iar partitura compozitorului britanic Forest Swords îmbunătățește împrejurimile lor, mai ales atunci când sunt combinate cu încetinitorul. În loc să opteze pentru o abordare seacă, observațională, Rentis ne oferă o piesă cinematografică distinctă ce exceleaza in filmari din unghiuri neconventionale, cu gros planuri si racursiuri interesante.
Radiotopic 