Sincer nu aş putea să spun că Ricky Gervais este printre preferaţii mei, uneori chiar nu mi-au plăcut rolurile pe care le-a făcut, aşa că After Life- serialul scris, regizat şi produs de el în care deţine rolul principal – m-a luat pe nepregătite și mi-a schimbat radical părerea!
L-am văzut pe nerăsuflate, impresionată de simplitatea aparentă a scenariului care developează o dramă personală – dispariţia soției – şi felul în care soţul, Tony, procesează această pierdere. Şi este atâta emoţie veridică, atâta omenesc şi durere în această poveste – încât nu ai cum să nu rezonezi. Permeabilă şi subtilă, istoria de viaţă ce se petrece într-o urbe engleză de provincie aduce în prim plan personaje excelent conturate, pitoreşti sau ridicole, sărite din normă sau aparent normale – totul împachetat în umor negru şi un comic de situaţie ce impulsionează scenariul. Iar despre acesta pot spune că e remarcabil în felul în care reuşeşte cu stil, ingenios şi fin să radiografieze personajele şi să le pună în acţiune, să le upgradeze şi să construiască structuri narative fine, lucide şi pătrunzătoare.
Scenariul este o incursiune într-o poveste comună – prezentată ca o vivisecţie pe suflet- în care personajul principal îşi dezvăluie treptat anatomia durerii şi ne implică pe multiple paliere – totul dezvoltându-se într-o aparentă rutină – cu un tipar în care pe parcurs sunt incluse evenimente, oameni, situaţii, trăiri- ce vin să îl completeze, aducând o problematică majoră ce se insinuează cu fineţe şi ne atinge inimile şi mintea, provocându-ne.
După succesul primei serii lansate anul trecut de Netflix, acum câteva zile a apărut şi seria a doua- şi trebuie să recunosc faptul că nu s-a diluat şi nici nu a devenit redundantă – ci a continuat să fie fresh, incitantă, amuzantă chiar, în ciuda dramelor personale cu care se confruntă toate personajele.
Şi se discută deja intens despre After Life, dacă seria 1 e mai bună decât seria 2, dacă Ricky Gervais e mai acid în prima serie şi mai potolit în a doua… e bine că se discută…e fără îndoială un serial care (ca şi Seinfeld sau The Kominsky Method) pune probleme pe care le întâlneşti în viaţa de zi cu zi (te regăseşti în unele angoase, te identifici cu unele personaje sau ai şi tu reacţii identice la unele manifestări ale unor grobieni).
„Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte” sunt vorbele lui Søren Kierkegaard preluate foarte bine regizoral şi scenaristic de Gervais. Împotmolirea în trecut, în acel moment în care îţi pierzi jumătatea şi disecarea la nesfârşit a stărilor aferente – poate duce la modificarea viziunii asupra sinelui în raport cu ceialţi, dar poate şi întemniţa subiectul într-o buclă din care se iese foarte greu, de foarte multe ori „prizonierii” pierzându-şi interesul pentru viaţă.
After Life este atât de dens în sensuri şi idei, încât am putea vorbi la nesfârşit, dar vreau să pomenesc despre ceea ce de obicei se uită sau se minimalizează, dar e de o importanţă majoră în construcţia unui serial de succes: muzica. De fundal, de final, de punctuație cinematografică (inserţiile sonore presărate câteva secunde în anumite momente).
În dramedia asta în serial care i-a făcut pe unii să plângă şi pe alţii să râdă, jocul actorilor care orbitează în jurul jurnalistului văduv este unul spectaculos, iar momentele muzicale completează şi crează stările şi accentuează personajele. La sfârşitul fiecărui episod de 25 de minunte se aud piese ca Satellite of Love a lui Lou Reed, Rocket Man-Elton John, Lady Marmelade, sau You’ve got a friend, şi lista poate continua cu exemple care se potrivesc perfect cu fiecare concluzie de final: Yazoo, Coldplay, Cat Stevens, Carpenters, Luther Vandross, Nick Cave, James Brown, Mott The Hoople, Daughter, Al Green, Otis Redding, Sigur Rós.
Vă recomand aşadar acest serial cu un format prietenos care o să vă provoace şi o să vă scoată din rutină şi pe care sper să îl savuraţi aşa cum am făcut-o şi eu!
Găsiţi toate melodiile aici https://open.spotify.com/playlist/44dODinhBz574Q4uL3Z1j0
Iar unul dintre motivele pentru care am ales să mă uit într-o singură noapte la cele două serii – este Brandy, un ciobănesc german care are un rol major în economia serialului. Enjoy!
Radiotopic 