images (2)

De bun augur și ridicând din start ștacheta valorică a Festivalului Filmului European, alegerea filmului  Au revoir là-haut a fost una foarte inspirată. Căci filmul în care Albert Dupontel straluceste ca regizor, actor și co-scenarist, este o veritabilă gema art-house, o dramă cu tușe surealiste pe care sunt grefate momente de comedie noire, totul coregrafiat și polișat minuțios, cu o atenție remarcabilă la detalii.

Dar cel mai catchy element este scenariul care te lasă să crezi că e predictibil, dar ale cărui volute sar permanent din banal și ne surprind cu fațete nebănuite. Nimic din ce ne imaginăm nu evolueaza tipic, finalul deschis este deopotrivă fericit și dramatic, iar personajele își găsesc drumul și își duc până la capat lecțiile de viață.

Cu un subiect aparent simplu: o poveste de război de acum 100 de ani despre prietenie, sacrificiu și valori morale, scenariul ne propune tipologii și jonglează deopotriva cu un anume tip de suspans pe care contrucția regizorală il pune în valoare.

maxresdefault

Narațiunea la persoana I este susținută de incursiuni pe scara temporală ce completează treptat puzzle-ul acestei creații care nu e la vedere, fiecare apariție întărindu-ne părerea că Au revoir là-haut valorifică învățăturile Dao, în conformitate cu care nimic nu este întâmplător și fiecare om pe care îl întâlnești îți poate schimba radical viața.

Filmul ne prilejuiește o altă frumoasă întâlnire cu Nahuel Perez Biscayart, argentinianul care anul trecut a revenit în forță în cinema-ul francez cu două roluri principale, acesta din Au revoir là-haut si cel din filmul lui Robin Campillo, 120 battements par minute– care a triumfat la Cannes câștigând Marele Premiu- cu un rol în care joacă o figură carismatică a grupării ACT UP pariziene, înființată după modelul celei apărute peste ocean cu zece ani mai devreme. Aici are șansa unui rol de compoziție ( un mutilat de război care nu mai poate vorbi) și îl joacă minunat și expresiv, cu o energie specială ce îl face cel mai interesant personaj al peliculei, în fapt cel care declanșează și conduce acțiunea.

Îi dau replici inspirate Albert Dupontel însuși ( care a văzut în romanul The Great Swindle al lui Pierre Lemaitre o oportunitate de valorificat cinematografic)- personaj și narator, Laurent Lafitte, Emilie Dequenne și Niels Arestrup. Adaugați jocului măiastru al actorilor o scenografie de excepție și muzica spectaculoasă a lui Christophe Julien, și veți avea întregul pe care îl reprezintă acest film frumos, neapărat de văzut, pe buna dreptate premiat cu 5 premii César!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s