Sunt întâlniri de tot felul în viață, unele cu adevărat magice, atunci când oamenii se dezvăluie fără măști, cu fețele lor adevărate, umane , autentice. O astfel de întâlnire a fost cu Mariza- regina fadoului- o ființă specială care a acceptat să mi se dezvăluie în exclusivitate, într-atât cât să înțelegem deplin felul în care se dăruiește pe scenă până la ultima vibrație. Asta într-o discuție care iese din tiparele unui interviu formal și pe parcursul mult mai multor minute decât erau prevăzute, vorbind despre ea- femeia, mama, artista, așa cum nu a mai făcut-o până acum!
Michaela Platon : Numele tău se pronunță Marița? Întreb pentru că în românește avem diminutivul de la Maria, care este Marița. Numele tău vine și el de la Maria sau e un nume diferit ?
Mariza: Nu, al meu e Mariza, e un nume portughez, nu are legătura cu Maria.
MP: Mariza, vreau să îți vorbesc despre DOR! Dor este cuvântul ce definește un sentiment pe care nici o altă limbă nu îl poate exprima la fel de complet. Ai auzit despre el?
Mariza: NU !
MP: Dor este un amestec de dorință cu durere, pierdere, lipsă….
MARIZA: Cred că este aproape la fel cu un cuvânt pe care îl avem în portugheză și care este ….
MP: Saudade, exact…. Fadoul exprimă exact acest “SAUDADE”, atît de aproape de românescul DOR. Ascultându-te pe tine sufletul nostru vibrează exact pe aceste coordonate emoționale.
Mariza: Da, este un sentiment care într-adevăr seamănă foarte mult cu DORul vostru, și cuvântul exprimă și el ceva similar cu cel românesc . E atunci când îți lipsește ceva sau cineva, dar asta poate fi într-un fel melancolic, trist sau fericit, astfel încât să accesezi o amintire, o trăire lăuntrică ce îți vine în minte în așa fel încât să o poți cânta, exprima în același fel: trist, melancolic sau vesel, căci este ceva rupt din viața ta. Și fiecare are “dorurile” lui, nu e ceva ce poate fi al unui grup de oameni, fiecare le are pe ale lui, asta e “saudade”.
MP: Poate pentru că sufletul nostru simte acest DOR, publicul reacționează așa la concertele tale, pentru că este capabil să simtă emoțiile pe care fadoul ni le aduce.
Mariza: Daaa, abia acum că mi-ai spus despre asta realizez de ce aici oamenii mă primesc în modul ăsta și mă înțeleg așa. Este extraordinar! De când am venit în România prima dată, am tot încercat să îmi explic asta! Pe urmă am început să observ că avem atât de multe lucruri în comun. Nu doar sentimentul DOR despre care mi-ai vorbit şi am aflat acum pentru prima dată, dar şi limbile noastre au atât de multe în comun, stilul vostru de viață este și el similar cu cel al portughezilor. Așa că mergând pe străzi- și e ceva ce îmi place să fac- ca să simt ritmul orașului, felul în care el respiră – gândeam: aș putea zice că sunt pe străzile din Lisabona ! Aș putea foarte bine și natural să trăiesc aici ca și acasă!
MP: Exact, până și cultura e asemănătoare..
Mariza:..Da, și ascultându-te vorbind m-am intrebat : wow, vorbește portugheza? nuuu, e româna, dar sunt cuvinte care sună ca în portugheză. Prima dată a fost ciudat, dar acum pot să mă plimb pe aici și să mă simt în siguranță și e ceva firesc, cunoscut. Dar chiar și așa mi-a fost greu să înțeleg felul în care publicul din România primește muzica mea, într-un mod incredibil, uimitor, excepțional!
MP:…acesta e următorul pas al explicației mele, o să înțelegi imediat, este ceva legat de tiparul nostru cultural. În afară de DOR, noi avem și “doina”, care este ca și fado-ul înscrisă în patrimoniul imaterial UNESCO și care reprezintă într-un fel expresia muzicală a DORului și aș vrea să ilustrez sentimentul ăsta cu o baladă cultă, scrisă de unul dintre compozitorii români celebri, Ciprian Porumbescu. Ai vrea să asculți?
Mariza: Da, foarte mult!… ( Ascultă cu atenție și pe măsură ce piesa înaintează, Mariza lăcrimeaza și își împreunează mâinile ca pentru rugăciune!) Wow, e atat de frumos , e minunat, exceptional! E atat de emotionant…asta ai vrut, sa ma faci sa plang…??
MP: Nuuu, în nici un caz…am vrut doar să înțelegi de ce rezonăm așa cu muzica ta!
Mariza: Este foarte foarte frumos, îți mulțumesc mult, îți mulțumesc din inimă!
MP: Obișnuiești să spui că fado-ul e ca respirația….
Mariza: Pentru mine e…
MP: Și atunci crezi că băiețelul tău, Martin, a ascultat fado înainte de a se fi născut? Ai simțit în vreun mod, la un moment dat, că el rezoneaza cu energia cântecelor tale?
Mariza: Cât am fost însărcinatîa am avut câteva concerte și atunci am simțit asta. Dar pentru că s-a născut înainte de termen nu am avut șansa să îi cânt mai mult .Acum însă merge la concertele mele, dar e la o vârstă la care e puțin timid. E însă foarte mândru de mine, la școală le spune colegilor: mama mea e cântareață. Chiar zilele trecute mi-a spus: mami, aș vrea să mă fac și eu cântăreț, și i-am zis: ok, dar atunci o să fii nevoit să faci o mulțime de poze (pentru că nu-i place asta!) și oamenii or să te întrebe o mulțime de lucruri. Și el a zis..păi, atunci poate mă fac actor. A ajuns la o vârstă la care înțelege multe, sunt piese care îl fac să plângă! E o piesă pe care i-o cânt mereu ‘Timpul nu stă în loc” se cheamă, și plânge de fiecare dată, așa că atunci când îi zic ; hai să-ți cânt piesa asta, uneori spune, nu, nu, nu acum!
MP: Dar e musical, nu?
Mariza:..Îi place muzica mult, dar nu știu dacă va fi muzician! Dar e foarte sensibil, ceea ce ciudat pentru că eu credeam că băieții se gândesc doar la biciclete, jucării și joacă, dar el e foarte sensibil și foarte sentimental
MP: E frumos pentru o mamă să aibă așa un băiat… sunt rari!
Mariza: Daa, dar sunt și puțin îngrijorata pentru că dacă o persoană vorbește mai tare, de exemplu, simte asta, și dacă cineva e mai aspru simte și asta prea acut, nu trece peste cu usurință, așa cum fac de obicei copiii. Uneori mă uit la el și îi spun: puiul meu , cred că ai un suflet mult prea matur.
MP: Piesele tale sunt pline de sentimente, mesaje , de emoții speciale, uneori delicate, alteori puternice, dar toate cântecele spun o poveste. Crezi că fado-ul ar fi potrivit pentru film, sau ai accepta ideea de a fi parte a unei povești mai mari- cum ar fi un scenariu?
Mariza: Fado este o muzică ce vorbește despre viață, despre destin, și eu aud, simt asta de fiecare dată când cânt un cântec sau citesc o poezie. …Pe viitorul album, de exemplu, am pentru prima oară și o piesă compusă de mine, și folosesc cuvintele altora ca pe niște vehicule pentru sentimentele mele, dar când cânt devin adevărurile mele , ceea ce simt , așa că dacă ar fi vorba de o coloană sonoră , cred ca ar trebui să fie coloana sonora a filmului vieții mele. Pentru că orice cânt, fiecare album al meu spune povestea vieții mele, a unei etape, și fiecare cântec are o semnificație raportată la ce am trăit. Și uneori oamenii sunt legați prin sentimente similar, dar fiecare le experimentează altfel, așa că tot ce cânt sunt experiențele și sentimentele mele. Uneori unii spun: am fost după concert să vorbesc cu ea și era distantă, nu comunica. Dar ei nu înțeleg că atunci când sunt pe scenă sunt total expusă, cu sufletul la vedere și dau atât de mult încât atunci când am terminat, am nevoie de ceva timp pentru mine, să mă echilibrez iar, să mă reculeg și să am iar ceva de dat. Pentru că nu poți să dai fără să te golești, așa că am nevoie de timp să mă readun, să respir întâi ca să pot să comunic și să îți pot zâmbi iar.
MP: Fiecare album reflectă un anumit status al existenței artistului. Dacă ne gândim la MUNDO – care are ritmuri de jazz, folk și flamenco- care este statusul tău interior acum? Care sunt obiectivele tale ca mamă, femeie , artistă?
Mariza: Cred că obiectivul principal al fiecăruia este să fie fericit, și eu vreu să fiu fericită, vreau să fiu o persoană mai bună. Să îi fac pe cei care vin la concertele mele fericiți- acesta este obiectivul meu principal- să îi fac pe oameni să parcurgă emoțiile din muzica mea, prin vocea mea, asa încât atunci când se termină un concert să plece mai fericiți decât au venit. Ăsta e scopul meu. Nu e ușor, dar ca mamă și femeie ceea ce caut în fiecare zi este să fiu fericită. Și mai cred că nimeni nu s-a născut ca să fie nefericit.
MP: În ce crezi ca om?.. și nu e doar vorba despre religie….
Mariza : Cred în Dumnezeu, tot timpul, cred că El este co-pilotul meu, cred cu adevărat asta!! De când mă știu, Dumnezeu a fost parte din viața mea, în fiecare zi, cu fiecare pas, fiecare zâmbet și fiecare lacrimă..
MP: Minunat… Crezi că viața este suma respirațiilor noastre, sau mai degrabă a momentelor care ne taie respiratia? E o întrebare grea…
Mariza: Nu știu ce să spun, e o întrebare dificilă… știi, viața e ciudată, e frumoasă, e grea, e intensă și uneori e dificilă – ca întrebarea ta..- dar cred că trebuie să respiri în fiecare zi profund și să te gândești tot timpul să fii o persoană mai bună pentru cei din jurul tău.
MP: Să dai mai mult..
Mariza: Da, în fiecare zi… Nu știu dacă reușesc , dar încerc asta în fiecare zi!
MP: Dacă ești de acord am un set de întrebări și răspunsuri rapide…
Sigur!
Care este cuvantul tău preferat? Iubire
Și cel care îți place cel mai puțin? Nefericire
Locul preferat de pe pământ? Casa mea (râde minunat!)
Ce te inspiră, din punct de vedere creativ, spiritual sau emoțional?
Mariza: Multe lucruri: să îl văd pe fiul meu râzând e uimitor, să mă trezesc în fiecare zi și să îmi văd familia e uimitor, să fiu pe scenă și să văd oamenii încercând să mă înțeleagă ca muzician e tot așa, sunt multe lucruri: viața cu lucrurile ei mărunte care mă definesc pe mine ca persoană.
MP: Ai un hobby? Nu, n-am!
MP: N-ai timp pentru asta când ești artist… ( chicotește ștrengărește….)
Mariza: Îmi place să gătesc , nu știu dacă e un hobby, dar îmi place să invit prieteni la mine și să gătesc pentru ei
MP: Atunci să zicem că e un hobby!
MP: Ce sunet sau zgomot iubești? Râsul fiului meu.
Și care îți displace? Atunci când oamenii vorbesc prea tare, asta îmi displace total!
MP: Care e puterea ta? …Chiar nu știu…
MP:..poate vocea???
Mariza: Ca și când aș fi super woman?
MP: Exact!
Mariza: Puterea mea e să fiu mamă! Nu e vocea, e faptul de a fi mamă, e ceva dificil …
MP: ..și punctul tău vulnerabil? …să iubesc prea mult, e o slăbiciune…
MP: Cartea ta favorită?
Îmi place poezia, citesc multă poezie, poetul meu preferat este Fernando Pessoa, care a avut mai multe heteronime, a scris sub mai multe nume, ca și când ar fi avut mai multe personalități , iar cel mai incredibil lucru este că citești o carte semnata Fernando Pessoa și te gândești: ce integritate, ce stil, și pe urmă citești una semnată Ricardo Reis și este o cu totul altă persoană, și cele doua nu au nimic în comun una cu alta. Și a avut 4 heteronime și este poetul meu preferat din toate timpurile, îl iubesc!
Motto-ul tau în viață?
…Fii fericit, ți-am spus, că nimeni nu e născut să fie nefericit, și : respiiiiră adânc, căci lucrurile se întâmplă de la sine, trebuie doar să le acordăm timp să se manifeste.
MP: Și ultima întrebare: definește-te în câteva cuvinte!
Mariza: Nu pot, nu știu cum să fac asta, ar trebui sa îi intrebi pe alții, îmi pare rău, ar trebui să pot, dar nu știu cum!
MP? S-o fac eu?… Frumoasă, puternică, autentică… o să spun eu asta în prezentarea mea…
Interviul se încheie emoționant, ne îmbrățișăm, promit să îi trimit CD-uri cu muzica noastră, promite să le asculte și să revină în România care are un public minunat pe care il iubește, și care o înțelege și reacționează la emoția vocii ei.
A urmat un concert excepțional, cu o sală cântând fado și vibrând la unison cu această artistă cu totul specială care este Mariza, cu sute de flori oferite, cu lacrimi, sărutări și îmbrățișări, cu aplauze frenetice și ovații care au durat minute, așa cum se întâmplă doar când publicul și artistul uniți prin muzică – devin un tot, într-o comunicare perfectă.
Photos by Gabriel Isac / Midnight Studio
Organizator: German Quality Entertainment
BUCHAREST SETLIST
- FADO TANGO – Zé Neto
- JÁ ME DEIXOU
- FADO LOPES
- PRIMAVERA
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
- ADEUS
- SEM TI
- CAPRICHOSA
- HÁ UMA MÚSICA DO POVO
- MEU FADO MEU
- CHUVA
- RIO DE MÁGOA
- BARCO NEGRO
- SR. VINHO
- ROSA BRANCA
_______________________________________________________________________________________________
- Ó GENTE DA MINHA TERRA
- SAUDADE SOLTA
Radiotopic 