Mi-aş fi dorit să rememorez acest minunat concert doar cu bucuria de a fi fost părtaş la el, fără tristeţea de a şti că de-acum înainte unul dintre “vulturi” va zbura numai dincolo de nori! La revedere, Glenn Frey, ne rămâne vocea ta excepţională îngemănată cu armonia atât de specială a sound-ului Eagles! Iar acum vă spuneam o poveste:
Am plecat la sfârșitul lunii iunie 2011 cu Michaela către Munchen, special pentru The Eagles… știam că este o ocazie unică, grupul nu cântă foarte des în Europa, așa că 1500 de km puteam să facem până acolo , ca să vedem o trupă care era în turneul de promovare a unui album lansat în 2007- Long Road out of Eden – și care cântă (cum zice mucalit un amic de-al meu) aceleași piese de acum 40 de ani, dar ce bine sună!!! Așa armonii vocale, așa o poftă de a cânta, așa o eleganță și emoție, ceva mai rar. Unii au spus că grupul este un Taj Mahal al istoriei Rock’n’Roll, iar după Thriller, albumul lui Michael Jackson, colectia Greatest Hits este următoarea la categoria cele mai mari vânzări la nivel mondial. E ceva, nu? ”Vulturii” sunt mai iubiți în State decât în restul lumii, dar eu sunt un caz subiectiv, pentru că în anii 70 am început să cânt la chitară Hotel California, Take It Easy sau Lying Eyes, înainte de riff-urile de la Smoke on The Water sau It’s a Long Way to the Top (If You Wanna Rock ‘n’ Roll). Era mai ușurel si cucereai mai repede fetele cu baladele, dar când intervenea treaba cu vocea …era o mare problemă…La I can’t tell you why, piesa cantată de Timothy B Schmidt, trebuia să fii contra-tenor pentru că vocea basistului este de neimitat! Să revin la concert, pentru că nu vreau să vă spun cum sunt autostrăzile din Germania, cum arată castelul Neuschwanstein, cum e la țară la nemți, ci vreau să vă spun cum arată Königsplatz, creat de arhitectul german Leo von Klenze, inspirat de Acropolele din Atena și finanțat de Ludwig I. Naziștii au completat cu câteva clădiri și au folosit piața pentru paradele lor.
În acest perimetru grandios în ziua concertuluierau așezate mii de scaune (nimeni nu avea voie sa stea in picioare, excepție făcând oamenii de ordine), iar după ce am dat un tur de recunoaștere, am fotografiat scena și instrumentele.
A început să vina lumea, iar media de vârstă era 40-45 de ani, dar nu de acest aspect am fost surprins, ci de modul elegant în care șirurile de oameni se îndreptau spre locurile lor și de vorbele în șoaptă, ca și cum ar fi intrat într-un lăcaș de cult! Chiar dacă se vindeau băuturi răcoritoare și bere, mâncare și tricouri, nu am avut deloc senzația că sunt la picnic (nu era fum, nu auzeam urlete, iar mirosurile erau de parfumuri fine). În spate și în lateral orice băutură (de la apă la Jaggermeister) pleca de la 4 euro, iar garanția pentru pahar era 1 euro, ceea ce a dus la terminarea spectacolului la o vânătoare a puținelor pahare rămase în sectoarele celor care au plătit un preț maxim pentru biletele de acces! Și așa a ramas la final un teren curat, fără a face nici cel mai mic efort!
La 20.45 au intrat pe scenă 9 muzicieni îmbrăcați în negru și cei 4 vulturi rămași în componență: Glenn Frey, Don Henley Joe Walsh si Timothy B. Schmit!Prima piesa a fost o surpriza: Seven Bridges Road, o compoziție a unui muzician country-Steve Young- din 1969, dar făcută cunoscută de The Eagles în anul 1980! Deschiderea a foat acapella și continuarea în manieră country! There are stars in the southern sky….. Apoi How Long, Take It To The Limit și – surpriză din nou – Hotel California care a fost aleasă a 4a piesa, una dintre cele mai cunoscute compoziții, pe care credeam că o vor cânta spre final sau la bis! Și unde mai pui că au cântat-o în stil… latino, cu solo de trompetă în debut! V-ați fi imaginat vreodată asta? Hahahaha… Ei bine, Eagles și-au imaginat-o!!! Apoi o altă uimire a fost alegerea unor piese din cariera solo a lui Don Henley, Joe Walsh și din cea a grupului James Gang în care a cântat Walsh! Nu știu cum fac oamenii ăștia să sune atat de bine in 2011! Concertul a depășit mult așteptările mele, pentru că în ciuda includerii în setlist a unor piese foarte vechi (de aici și atâția nostalgici prezenți la concert) primul lucru care m-a frapat la concert, a fost calitatea SUNETULUI!
Apoi recunosc că armoniile vocale a acestor muzicieni sunt electrizante! Pot afirma, fără nici un dubiu că este unul dintre cele mai bune concerte la are am fost în ultimii 20 de ani! Pe fundalul scenei se derulau secvențe video la fiecare piesă , care aveau legatură cu ceea ce se cânta, fie ca erau secvențe din clip, fie filmări cu trupa, din concerte și din backstage, grafisme și animație, colaje, cut-uri din jurnale, emisiuni de radio și talk show- uri, montate cursiv și rafinat, translând cromatic de la sepia și alb negru, la explozii de culoare! Și la final vreau să vă spun un lucru: pentru prima oară am văzut cum cei de pe scenă nu rugau spectatorii să participe, să ridice mainile sau să cânte odată cu ei…totul se întâmpla în mod natural, într-un firesc al lucrurilor. Nota bene: nu ratati sansa de a-i vedea pe acesti legendari muzicieni, daca aveti ocazia, chiar dacă armonia lor stelară are acum mai putin o stea, Glenn! Iar daca n-o aveti…. cautati-o!!!!
(November 6, 1948 – January 18, 2016)
Cu toate că Glenn Frey nu mai este, au mai rămas trei care să ducă mai departe suflul acestui grup, iar anul acesta vor fi premiați la gala Kennedy Center Honors 2016. Cine le va cânta, cine va putea să scoată în evidență frumusețea compozițiilor Eagles, încă nu se știe.
Lista pieselor din concertul de la Munchen , 26 iunie 2011, Konigsplatz:
- Seven Bridges Road(Steve Young cover)
- How Long
- Take It to the Limit
- Hotel California
- Peaceful Easy Feeling
- I Can’t Tell You Why
- Witchy Woman
- Lyin’ Eyes
- Long Road Out of Eden
- Walk Away(James Gang cover)
- The Boys of Summer(Don Henley song)
- In the City(Joe Walsh song)
- The Long Run
- Life’s Been Good(Joe Walsh song)
- Dirty Laundry(Don Henley song)
- Funk #49 (James Gang cover)
- Heartache Tonight
- Life in the Fast Lane
Encore:
- Take It Easy
- Rocky Mountain Way(Joe Walsh song)
- Desperado
Radiotopic 