Radiotopic

Dacă m-ar întreba cineva care este în opinia mea cineastul român actual cel mai versatil, mai complet şi mai neaşteptat, aş răspunde fără să mă gândesc prea mult – Nae Caranfil. Căci el şi scenariile lui nu încetează să ne asalteze și să ne uimească, de fiecare dată într-un alt mod, parcă într-o încercare de a experimenta o viziune atotcuprinzătoare asupra cinemaului din perspectiva scenaristului, dar şi a regizorului.

Aşa că aşteptările cu privire la Papagalul mut au fost foarte mari, iar premiera nu numai că nu mi le-a înșealat câtuşi de puţin, dar a reuşit să fie chiar mai mult decât mă aşteptam. Nu doar textul piesei ce porneşte de la un personaj real, enigmatic şi aproape neverosimil, cu o istorie de viaţă demnă de o punere în scenă, ci tot spectacolul – un demers congruent, inspirat și viu. Căci Charles-Geneviève-Louis-Auguste-André-Thimothée d’Eon de Beaumont chiar a existat în Franţa secolului al XVIII lea şi a trăit 33 de ani sub o identitate feminină, fiind  Lia de Beaumont, pe care istoria însă a consemnat-o sub numele de Cavalerul d’ Eon, devenind un personaj legendar nu doar pt perioada lui Ludovic al XV-lea, dar şi pt istoria agenţilor secreţi şi a spionajului.

Drept urmare supratitlul piesei- Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat ne avertizează despre filiaţia directă cu istoria- tonul doar aparent serios mustind de comic într-o sarabandă de situaţii hilare cu personaje ce caricaturizează în tușe groase, niciunul nescăpând comentariului implicit care îl poziţionează cumva în această lume crudă şi perversă în care scopul în viaţă al tuturor era puterea sau banul. Iar textul deşi amuză, este o radiografie a unor moravuri recognoscibile si în zilele noastre.

Piesa se developează alert în tablouri ingenios partajate şi este acaparatoare cu energia ei manifestă în fiece vorbă. Căci Nae Caranfil se aruncă în aventura asta cu teatrul ( după ce vreo 30 de ani s-a iubit numai cu cinemaul!) cu tot nesațul celui care n-a uitat şi îşi doreşte încă senzaţiile incomparabile ale respiraţiei întru aceeaşi bătaie de inimă a dipolului public-actor, şi ne regalează cu un text unic şi o punere în scenă remarcabilă.

Cadrul baroc în care se desfăşoară acţiunea este imaginat spectaculos de Dragoş Buhagiar care ne propune un joc dinamic de lumini difuze, perdele transparente şi decoruri cinetice, păstrând elemente ale timpului acţiunii, dar imprimând şi un aer de poveste, de istorie narată / jucată, pe care o introduce dând o cheie a receptării textului, acordurile celebre ce preced filmele Disney. Apoi muzica- pe care o semnează tot Nae Caranfil- devine un fel de punctuaţie a textului dramatic ale cărui diacritice sunt luminile. Frumooos! Şi e acolo destul mister- deşi finalul devoalează tot, şi aventură/action într-o succesiune a tablourilor aproape cinematografică, şi suspans în jocul acesta al quiproquó-ului care e miezul suculent al istoriei.

În rolurile principale i-am aplaudat şi ovaţionat îndelung pe Claudiu Blonț – ce străluceşte  într-un un rol care ni-l arată matur, subtil, plin de nuanţe şi de forță- şi pe Vlad Logigan- talentat, zglobiu, stăpânind rolul deloc uşor de… domnişoară. Travestiul cu ieşiri şi intrări în convenţie pare să i se potrivească perfect, această ocazie de o juca pe Lia fiind o şansă pe care Nae Caranfil se poate felicita că i-a acordat-o. Personal l-am remarcat de la Selfie al Cristinei Iacob şi m-am bucurat că a confirmat atât de frumos şi a crescut dovedind că este un actor înzestrat.

Plasată într-o altă epocă, dar păstrându-şi actualitatea, premiera de la TNB, Papagalul mut de Nae Caranfil, este o invitaţie de nerefuzat pentru iubitorii de teatru şi pentru fanii acestui regizor unic, ce a avut ştiinţă ( şi intuiţia!) să distribuie în rolurile piesei actori înzestraţi care să le dea viaţa.

Distribuţia spectacolului : Claudiu Bleonţ și Vlad Logigan– în rolurile principale, alături de Miruna Bilei, Raluca Petra, Mihai Calotă, Eduard Cîrlan, Magda Catone, Tomi Cristin, Marius Rizea, Alexandru Georgescu, Dragoş Stemate, Eduard Adam, Cosmin Dominte, Axel Moustache, Dragoş Dumitru, Mihai Munteniţă, Daniel Badale. Coregrafia este semnată de Florin Fieroiu. Luptele scenice: Ionuţ Deliu. Muzica live: Trio Mirea.