Neîndoilenic, marea perdantă al Oscarului pentru cel mai bun film, este pelicula aceasta cu un titlu ciudat si lung, care însă spune o poveste simplă, într-un limbaj cinematografic “clasic”, ce recomandă acest policier drept unul dintre filmele cele mai reuşite ale anului.
Şi este minunat că am putut vedea acest film atât de apreciat la doar câteva zile după decernarea Oscarurilor la care The Shape of Water al lui Guillermo del Toro a câştigat la “mustaţă” premiul , aşa că le mulţumim celor de la Odeon Film pentru această bucurie pe care o vor savura toţi cei care au avut îndeajuns de mult respect pentru a aştepta intrarea în cinematografe a peliculei.
Cu un scenariu bazat pe dramele individuale ale personajelor centrale şi secundare, escaladate de o crimă oribilă neelucidată, pelicula are ritmul ei particular şi curge încă de la început într-o direcţie şi cu o cadenţă ce par previzibile. Scenariul lui Martin McDonagh evadează însă rapid din clişee ( deşi se foloseşte de multe dintre ele!) şi ne dă o întorsătură de condei aproape moralizatoare- fără să devină didactică, introducând alianţe neaşteptate întru căutarea şi găsirea adevărului.
Căci întreg filmul – dincolo de felul în care amalgamează o paletă complexă de trăiri, dureri, frustrări, traume şi complexe- este în esenţă o călătorie pentru găsirea adevărului. Iar acest adevăr nu se lasă revelat cu uşurinţă, aşa că personajele traversează crize multiple, de o parte şi de alta a “baricadei” care este descoperirea lui.
Dincolo de orice altceva, filmul pune laolaltă o serie de drame personale insurmontabile- ale lui Mildred Hayes ( despărţirea de bărbatul abuziv şi afemeiat, pierderea fiicei violate, arse şi abandonate la periferia oraşului, nedorinţa de a se conforma cutumelor ce guverneaza aşezările de provincie), ale serifului Willoughby ( cancerul în stadiu terminal şi gândul sinuciderii), ale lui Dixon, ajutorul de şerif ( o mamă idiotizată de alcool, cu porniri extremiste cu care încă locuieşte, lipsa unei relaţii şi a unei vieţi personale), ale lui James ( “piticul” ridiculizat de toţi cei care nu reuşesc să vadă în el altceva decât handicapul), ale fiului adolescent al lui Mildred care este marcat de drama lor de familie. Peste toate- oribila crima care zguduie aparenta pace a oraselului Ebbing din Missouri, declanşatoarea unei crize globale în care dinamica schimbării polilor “puterii” este neaşteptată, finalul acordând şanse şi răsturnând aşteptările spectatorilor.
Atuul central al peliculei , dincolo de acest scenariu cu poveşti de viaţă complementare- toate dramatice într-un mod acut- este distribuţia excepţională şi pe segmentul principal , dar şi pe cel secundar, ce le prilejuieşte actorilor roluri demne de talentul lor. Aşa că – în mod meritat- cele două Oscaruri pt rol principal fenimin şi rol secundar masculin au mers la Frances McDormand- minunată şi de mare forţă în rolul mamei care îi caută pe asasinii fiicei adolescente, şi Sam Rockwell – care iese din zona personajelor negative pe care le-a tot jucat până aproape a fost tag-uit ca atare, şi ne oferă o “reabilitare” printr-un swich neaşteptat şi spectaculos de situaţie prin care schimbă taberele. Şi mă bucur într-un mod special pentru acest actor atât de inzestrat care – sper să primească de-acum roluri care să îi dea ocazia să arate ce poate, căci mai are încă multe de arătat.
Woody Harrelson este aşa cum ne-a obişnuit, Peter Dinklage ( Tiryon Lannister din The Game of Thrones) are un rol de mică întindere, mult sub talentul lui, Abbie Cornish face un personaj pasager- dar care este cel a carui dispariţie dezlănţuie acţiunea. În mare, cred că lui Martin McDonagh îi face plăcere să lucreze cu aceeaşi garnitură de actori pe scenarii total diferite, de vreme ce şi la Seven Psychopaths i-a avut în distribuţie pe Sam Rockwell, Woody şi Abbie, cu care acum a dat lovitura la Oscar.
Three Billbords Outside Ebbing, Missouri este un film despre furie şi neputinţă, despre durere şi asumare, despre putere şi vulnerabilitate, care îşi extrage “forţa” din acest script clean-cut, pe care regizorul-scenarist îl pune in “pagină” cu minimum de mijloace, reuşind un maximum de impact!
Radiotopic 