Foarte rar mă impresionează o intepretare vocală (sunt și puțini vocalisti care se lansează singuri sau cu un instrument-Freddie Mercury, Jon Anderson, Geoff Tate, Sting, Steven Tyler, Roberta Flack, Bill Withers, Robert Plant, Ian Anderson, Steve Perry). Dar acum 10 ani a venit englezoaica asta, cu o pronunție de invidiat și o voce greu de copiat. Și face parte în prezent din ”artileria” grea a vocaliștilor!
Se întreabă unii de ce Adele dă din nou lovitura cu același producător – Greg Kurstin (a lucrat cu Sia, Kelly Clarkson, Halsey, Maren Morris, Beck, Paul McCartney, Pink, Lily Allen și Foo Fighters) , dar care i-a fost alături la uriașul succes Hello.
Adele este o voce fenomenală, frazare de mare clasă, un ton superb….în plus ea este o adevărată forță și deține un control vocal desăvârșit. Să revin la Easy on me! Textul reflectă stările prin care a trecut după divorțul de tatăl copilului ei- Simon Konecki. Iar tocmai acest lucru face ca maniera ei de a interpreta să fie una sfâșietoare…pentru că este o povestitoare sinceră a propriilor sentimente.
Un intro de pian care te cucerește rapid, intră vocea care se împletește cu acordurile de pian (o ”țesătură” perfectă), apoi se insinuează discret basul! Dacă în varianta de studio este și un drum machine (de fapt un kick drum simplu care sună ca o bătaie de inimă), aici e voce, pian și bas! Atât! Apoi combinația de voce de piept cu vocea de cap este fără greșeală, iar tehnica de belting e dusă la cel mai înalt nivel… și asta demonstrează maturitatea ei ca artistă. Dacă aveți timp observați și expresia ei în timp ce cântă…o face cu tot corpul, cu mâinile, cu ochii. Nu sunt dansatori pe scenă, ea nu dansează, dar captează toată atenția.
Radiotopic 