Dacă filmul nu ar porni de la un personaj real, l-ai putea cataloga drept o dramă cu ceva accente sociale pe care s-a grefat o poveste de iubire aproape neverosimilă de romantică ce e, cu un final tragic şi emoţionant, într-un registru valoric nu lipsit de convenţional.
Dacă însă ne gândim că este ecranizarea unei părţi a vieţii lui Sergio Vieira de Mello, Înaltul Comisar ONU pt Drepturile Omului – atunci totul capăta altă dimensiune. Una în care abia intră personalitatea lui unică şi felul în care şi-a dedicat întreaga viaţă luptei pentru ca lumea să devină un loc mai bun. Şi poate filmul ar putea părea prea simplu dacă vezi întâi documentarul omonim în care apropiaţi, familie, colegi şi prieteni îşi mărturisesc admiraţia şi iubirea pentru Sergio, aducandu-ni-l poate mai aproape decât o fac imaginile cu el.
Interesant este faptul că Greg Barker realiza în 2009 documentarul despre activitatea şi moartea lui Sergio de Mello, pentru ca în 2020, sesizând potenţialul pe care îl oferea o asemenea personalitate, să regizeze după non-fiction o versiune artistică şi ea bazată tot pe cartea biografică scrisă de Samantha Power – ceea ce îl include în foarte restrânsul grup de regizori care au realizat un documentar şi un biopic având aceeaşi temă- pe care o exploatează în formate diferite, încercând astfel să creeze o viziune cât mai completă a unui om unic, a cărui viață pare hărăzită unui senariu de film.
În timp ce scenariul cu o structură caleidoscopică ce îi aparţine lui Craig Borten- cel care a scris şi oscarizatul Dallas Buiers’ Club- trece în plan secund activitatea înaltului demnitar ONU centrând pe povestea lui de dragoste cu Carolina Larriera – documentarul aduce în prim plan personalitatea şi activitatea carismaticului oficial brazilian – cu numele căruia – după ce veţi vedea cele două producții- veţi ajunge să-l asociaţi instant pe cel al Naţiunilor Unite.
Rolul lui Sergio este inspirat interpretat de Wagner Moura, care ne atrăgea atenţia în partitura Pablo Escobar din Narcos, căruia îi reuşeşte deplin întruchiparea acestui om inteligent, puternic, empatic şi hotărât, din păcate prea puţin cunoscut pentru felul în care şi-a dedicat viaţa luptei pentru pace. Alături de el – cealaltă parte a dipolului unei iubiri de poveste – evoluează Ana de Armas, care ne oferă o versiune credibilă a Carolinei Larierra – cea care i-a fost alături în ultimii ani și împreună cu care își dorea să-și petreacă restul vieții.
Filmul recreează unele dintre situaţiile reale ce apar în reportajele, clipurile şi fragmentele de interviuri din documentar şi omite unele detalii prea dure pe care le oferea non-fictiunea, edulcorând, romanţând şi schimbând centrul de greutrate al scriptului.
Neîndoielnic cele două producţii ale lui Greg Barker sunt de văzut, căci personalitatea lui Sergio Vieira De Mello este una excepțională, demnă de un personaj de film- felul în care a lucrat sub stindardul Naţiunilor Unite în regiunile fierbinţi ale planetei precum Bangladesh, Sudan, Cipru, Mozambic, Cambodgia, Iugoslavia, Zimbabwe, Timorul de Est – fiind alimentat de idealurile lui umaniste şi de filosofia după care şi-a ghidat întreaga carieră.
Şi-a găsit sfârşitul în Irak în 2003, într-un atentat revendicat de al-Qaeda, după mai multe ore petrecute sub dărâmăturile hotelui în care se afla sediul misiunii Naţiunilor Unite – până în ultimul moment dovedind un curaj şi un altruism ieşite din comun.
Vă recomand aşadar cele două filme pe care le găsiţi pe Netflix şi sper că vă vor impresiona la fel de mult ca şi pe mine.
Radiotopic 