De ieri a intrat în cinematografele din România Oh, Ramona! noua producţie a regizoarei Cristina Iacob ce marchează totodată și o altă treaptă a evoluţiei ei profesionale, după Selfie 69- cel mai vizionat film românesc în anul lansării. Aşa că pornind de la câteva premise ce dinamitau box office-ul autohton în 2016 şi adăugând un scenariu ce valorifică romanul lui Andrei Ciobanu (ce deţine şi el un record de cititori on line), o distribuţie internaţională notabilă- cu fețe fresh şi poziţionări în rol ce au darul să ne uimescă, o concepţie regizorală inspirată, plus imagine şi sunet perfecte – filmul are şanse să recidiveze ca audienţă.
Căci povestea de iubire şi de viaţă a lui Andrei este aceea a tuturor adolescenţilor, aşa că sufletul nu are cum să nu tresalte la amintirile acestea, pe care nimic, niciodată nu le va putea şterge din minte.
Ce e de apreciat însă la demersul artistic al Cristinei Iacob este faptul că Oh, Ramona! nu e un film al instinctelor gregare şi nici unul superficial, ci mai degrabă cronica narată cu umor, a acelei iubiri unice pe care fiecare a trăit-o, care aparţinând tinereţii are şi toată forţa elanurilor sexuale nedisimulate, şi toată dorinţa de a experimenta extrem şi toată frumuseţea ingenuă a împărtăşirii totale, dar şi zbaterea dureroasă a finalului dureros.
Fără false pudori, dar și fără să facă exces de nuditate, filmul vorbețte pe bune, în limbajul și maniera vârstei despre ce îi preocupă major pe toți adolescenții în călătoria către maturizare: sex-ul – si tocmai asta face această creație autentică și naturală îtr-un fel aparte.
Oh, Ramona! e un film sincer, care te atrage nu prin scene deocheate, ci prin general valabilitatea poveştii adolescenței, prin felul inovativ în care povestea spusă la persoana I este condimentată cu vizualuri animate şi muzică asezonată, naraţiunea din off a personajului principal fiind o altă sursă a comicului.
Şi nu ai cum să nu te „îndrăgosteşti” de Andrei – băiatul sincer, direct şi cinstit care vede în iubire altceva decât un joc trecător sau o satisfacere de moment a instinctelor. Căci deşi vine dintr-o familie trunchiată- cu o mamă mult prea protectoare şi voluntară- Andrei al nostru rămâne ataşat ideii de iubire adevărată, de comunicare şi împărtășire- ceea ce îl repoziționează în ierarhia adolescenților- care sunt de multe ori mult mai superficiali şi mai înclinaţi să valorifice „ situaţiile” profitabile – şi „să marcheze” la cât mai multe porți – a nu „rata” nimic fiind aproape un slogan al vârstei.
Lumea liceului cu împărţirile ei , cu dinamica imprevizibilă a relaţiilor, cu dramele şi schimbările de tabere de neimaginat, cu stângăciile şi devoalările ei catastrofale – este frumos prinsă pe peliculă – aruncând în „joc” tipologiile arhicunoscute, şi de-acum „clasice” : tocilarul, vampa, oportunistul, supraponderala prietenoasă, gașca, colegul „special”. Şi este extraordinară lumea asta, cu atât mai mult cu cât în ea aproape nu apar adulți- aşa că universul teenage pare de sine stătător- cu legile lui, cu tiparele lui comportamentale şi de viaţă.
Distribuţia este extraordinară şi ne bucură să-i vedem evoluând pe Bogdan Iancu, Aggy K. Adams, Andromeda Godfrey, Holly Horne, Howard Dell, Basil Eidenbenz, Melanie Ebanks, Leonardo Boudreau dar şi pe Ioachim Ciobanu, Smiley, Andrei Ciobanu şi Gina Pistol în câteva apariţii – într-o comedie hazoasă, cu întorsături neașteptate- ca viaţa însăşi.
Şi mă mai bucur să văd că un film românesc (vorbit în engleză) este o dovadă de profesionalism adevărat – de la execuţie , până la marketare- la fel ca orice producţie ce se respectă, făcându-ne şi pe noi , spectatorii, să ne simţim respectați- aşa că mă aştept ca publicul să recepteze şi acest palier al peliculei acesteia– în genul ei, până acum, unica pe piaţa românească.
Căci avem nevoie de comedie, de râsul benign, de aducerile aminte minunate- după cum ne trebuie standarde de nivel internaţional care să alinieze cinematografia noastră din toate punctele de vedere ( inclusiv la capitolul box office!)
Aşadar aplaudăm cu căldură Oh, Ramona! şi salutăm apariţia acestei comedii excelent lucrate – bucurându-ne că de-acum avem şi noi a „ Roumanian Pie!” , al cărui final mai-mai că mă face să întrevăd şi un sequell.
S-o savurăm sănătoşi!!!
Radiotopic 