Radiotopic

• Povești emoționante ale unor prietenii și iubiri care au traversat decenii întunecate sunt recreate în camerele de la etajul doi al casei.
• Obiecte-martor precum scrisori, cărți poștale, bilete scrise de mână și fotografii dezvăluie universul intim al acestor legături umane.
• Documente din arhivele Securității și fragmente din memorii sunt incursiuni tulburătoare în ce au însemnat dictatura și ideologia urii pentru relațiile dintre oameni.

Reconstituirile scenografice realizate de o echipă de 76 de scenografi, pictori, sculptori, arhitecți, alături de instalațiile audio și video, creează o experiență de vizitare imersivă. Spațiile reconstituite sunt definitorii pentru evoluția legăturilor umane evocate de expoziție:

• Atelierul de marionete al Lenei Constante este locul unde Harry Brauner venea s-o întâlnească, în vremea când se puneau bazele primului teatru de păpuși din România. 
• În sala vecină, vizitatorii vor descoperi o reconstituire tulburătoare a celulei de la Jilava unde Nicolae Steinhardt a primit, în secret, botezul creștin, avându-l martor pe prietenul său, Alexandru Paleologu. 
• Garsoniera de pe Calea Victoriei a lui Mihail Sebastian este o altfel de celulă – cea în care scriitorul și-a trăit singurătatea, abandonat de vechii săi prieteni, orbiți de ideologia legionară. 
• Se dezvăluie apoi un colț din noul Muzeu al Țăranului Român, rezultat din viziunea lui Horia Bernea și a Irinei Nicolau, și recunoscut în 1996 ca Muzeul European al Anului.
• Descoperim biroul lui Tudor Vianu, unde prietenii Ion Vianu și Matei Călinescu își petrec adolescența în anii 50, într-o epocă tragică pentru România.
• În biroul de la Institutul de Proiectări al inginerului disident Gheorghe Ursu, vedem urmele percheziției Securității, de dinaintea arestării sale. Pe fundal, se aude emisia postului de radio Europa Liberă. 

Ultima sală ne aduce în prezent, cu o poveste despre curajul de a iubi: întâlnirea dintre regizorul Eugen Jebeleanu și Yann Verburgh, unde proiecțiile video vorbesc despre constrângeri sociale în căutarea împlinirii alături de celălalt.

Expoziția nu se oprește la ultima poveste. Mansarda casei găzduiește un spațiu care captivează vizitatorii: instalația Pădurea de mesteceni este spațiul de protecție pe care îl creează întâlnirea cu celălalt, un loc unde vizitatorii se pot reculege și pot reflecta la întrebări esențiale.

Totodată, în deschiderea expoziției vizitatorii pot admira pictura Țărăncuță odihnindu-se de Nicolae Grigorescu, expusă pentru a aminti că întâlnirea cu celălalt începe cu o privire, cu o clipă de atenție și disponibilitate. Această lucrare a lui Grigorescu este și pictura cel mai bine vândută pe piața românească de artă.

Expoziția a fost pregătită pe o perioadă de șapte luni iar amenajarea spațiului a durat 168 de ore.