Orchestra Română de Tineret va concerta alături de Orchestra Națională a Franței într-un eveniment special care marchează 145 de ani de relații diplomatice între România și Franța. Concertul va avea loc la Auditorium de Radio France, joi, 20 noiembrie 2025, ora 20:30, sub conducerea maestrului Cristian Măcelaru, director muzical al Orchestrei Naționale a Franței și director artistic al Festivalului și Concursului Internațional George Enescu.
(mai mult…)
Pe 29 noiembrie 2025, Arenele Romane devin locul unei sărbători muzicale de proporții. Zdob și Zdub, marchează 30 de ani de activitate printr-un concert aniversar care va aduce pe scenă spiritul autentic al trupei, ritmurile inconfundabile și o serie de invitați speciali precum Loredana Groza, Irina Rimes și Frații Advahov.
(mai mult…)
„Viața la mâna a doua” anunță cel de-al șaptelea album Toulouse Lautrec, single-ul urmând să fie lansat pe data de 15 noiembrie printr-un concert în club Quantic, București.
(mai mult…)
Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” sărbătorește 200 de ani de la nașterea lui Johann Strauss II în cadrul festivalului RE: STRAUSS, desfășurat în perioada 18 – 26 octombrie 2025.
(mai mult…)Îi poți asculta live pe 21 septembrie la Control Club
Rana este o trupă de rock alternativ melancolic formată în Pitești ce a văzut lumina lumii în toamna anului 2016. Sunetul trupei se poate încadra de la alternative rock până la indie-emo rock, iar versurile sunt majoritar de dragoste, abordând uneori și teme sociale.
(mai mult…)
După două luni pline de seri magice pe acoperișul Teatrului Național București, Rooftop Season 2025 se apropie de final. Seria de concerte care a adus împreună artiști de top ai scenei alternative și publicul bucureștean într-un cadru spectaculos se încheie joi, 4 septembrie, avându-i pe scenă pe Paul Tihan și Andra Andriucă.
(mai mult…)Programul complet al scenelor de DJ si Talk-urile editiei
„Bucuria e o forma de rezistenta”, scria poeta americana Toi Derricotte. Între 5 si 7 septembrie 2025, cea de-a XII-a editie a Balkanik Festival, fueled by OSCAR Downstream, transforma Bucurestiul intr-o scena a intalnirilor, muzicii si solidaritatii. Gradina Uranus – spatiu deschis publicului o singura data pe an, exclusiv pentru festival – gazduieste scena mare, unde concertele unor artisti emblematici ai scenei world music se impletesc cu ritmuri si povesti ale prezentului, expozitii, ateliere, zona gastronomica pentru gurmanzi, activitati pentru cei mici, demonstratii mestesugaresti, video mapping pe turnul de apa proiectat de Anghel Saligny, zone de relaxare, bucurie, relaxare si dans in natura din mijlocul Bucurestiului.
(mai mult…)
O nouă dimensiune a muzicii clasice: seria Enescu – JTI ImmersiveExperience,
între memorie și inovație
Pe 19 august 2025, ziua în care se împlinesc 144 de ani de la nașterea lui George Enescu, Festivalul care-i poartă numele celebrează memoria compozitorului printr-un eveniment special, desfășurat în spațiul imersiv al MINA – Museum of Immersive New Art. Publicul este invitat la o serie gratuită de proiecții ale lucrării audiovizuale George Enescu – Poema Română: ImmersiveExperience, într-un demers creativ care onorează tradiția și introduce publicul în universul unei noi forme de receptare a muzicii clasice.
(mai mult…)
Artmania Festival 2025
Sunt momente în viață care nu se cer, nu se caută, nu se planifică. Vin singure, exact când trebuie. Așa a fost seara în care Extreme a urcat pentru prima dată pe o scenă românească –la Artmania Festival.
După patru zile (începând de miercuri la București la Arenele Romane) în care chitara a fost regină absolută – cu titani ca Satriani și Vai, apoi vineri cu Petrucci – am crezut că am auzit tot ce se putea auzi. Și totuși, Nuno Bettencourt a fost revelația. Cel pe care îl pândisem, așteptasem, poate chiar invocasem, a apărut ca o explozie tăcută. Nu cu fanfară. Cu foc.
Citește mai mult: EXTREME- Dansul decadent al unei revelații liveDacă pe ceilalți trei îi cunoscusem, îi ascultasem în soundcheck-uri, îi intervievasem în tihnă, Nuno era singurul care rămăsese doar în mitologie. Însă mitul a devenit carne, sunet și lumină pe 26 iulie.
La fel cum, cu 25 de ani în urmă, soarta mi l-a adus în interviu pe Steve Vai printr-o conjuncție rară de nume și viziuni (Dorian Ciubuc, Minel Stoica), în 2025 soarta și Artmania au făcut din nou ce știu mai bine: au livrat miracolul.
Photo by Mihai Vasilescu
Dream Theater a fost o întoarcere la echilibru – mașinăria a fost, în sfârșit, completă din nou prin ”montarea” motorului original-Mike Portnoy. O trecere în revistă a complexității, o repetiție perfectă pentru inimile obișnuite cu poliritmii și cerebralitate. A patra oară pentru mine – și, probabil, ultima. Dar suficient.
🎸 Extreme însă… a fost prima oară. Și poate tocmai de aceea, a fost și desăvârșită.
Au început cu „It’s a Monster”, iar scena a devenit brusc o sală de repetiție intimă. Apoi a venit „Decadence Dance”, și Nuno și-a dezlănțuit chitara ca pe o armă vie: funk, groove, metal, explozie.
Gary Cherone – un frontman într-o continuă revoluție corporală – a transformat fiecare vers în gest, fiecare pauză în mișcare. Nu aveau nevoie de backing vocals. Cei trei – Nuno, Gary și Pat – erau corul perfect al unei trupe sincere.
🔊 Și apoi… acel solo. „Get the Funk Out”. Brian May avea dreptate:
”Dacă ești chitarist și n-ai o urmă de lacrimă în colțul ochiului când auzi ce face, atunci nu știu ce te mai poate mișca. Pentru mine, acest solo e chintesența a ceea ce ar trebui să fie un moment capturat din concert — un fulger de sinceritate.
Astfel de solo-uri nu se nasc în fiecare zi. Sunt rarități. Magii. Și acest solo… e cu adevărat uimitor.
Îl așez, fără ezitare, alături de orice capodoperă a genului — da, chiar și de solo-ul lui Hendrix din „All Along The Watchtower”, care pentru mulți e un vârf de neclintit. Ambele au acea calitate unică: o voce care spune același adevăr în mii de limbi, fiecare notă o variație a unei emoții profunde.”
„Flight of the Wounded Bumblebee” – văzută pe YouTube e tehnică. Văzută la 30 de metri – e magie.
„More Than Words” – balada care a învățat o generație să iubească doar cu două voci și o chitară.
„Midnight Express” – o piesă care respiră Bach printr-o distorsiune subtilă.
Înainte de „Banshee”, Nuno a oferit un moment de reverență: un tribut discret pentru femeile din public, o aluzie a capella la „Fat Bottom Girls” de la Queen, apoi, la final, ca o umbră muzicală – câteva măsuri din „I Don’t Know” de la Ozzy Osbourne.
Un gest. Un semn. O lecție de respect față de cei care au fost, față de cei care ascultă. Lucru pe care nici Satriani, nici Vai nu l-au făcut. Și nu înțeleg de ce.
Gary a fost un vârtej: a dansat, s-a strecurat printre platforme, s-a jucat cu stativul de microfon, nu ca Freddie, ci ca un actor într-o piesă fără replici scrise. Fără playback. Doar adevăr.
Iar Nuno…
Nu este doar un chitarist. Este un arhitect de emoții. Fiecare notă are greutate. Fiecare pauză – sens. Ceea ce face el nu ține de dexteritate, ci de transfigurare. Nu mai știi unde se termină corpul lui și unde începe instrumentul.
Sunetul capătă formă. Pasiunea, durerea, entuziasmul – toate se citesc pe chipul său. Nu este spectacol. Este confesiune.
Albumul „Six” nu este doar un comeback, ci o renaștere. Extreme nu e o trupă cu un trecut glorios, ci cu un prezent viu și un viitor deschis. De la „Rise” la „Other Side of the Rainbow”, noile compoziții nu doar completează, ci ridică ștacheta rockului modern.
Am fost acolo. Am simțit. Am trăit. Am tremurat.
Iar dacă a fost pentru prima și ultima dată când i-am văzut… atunci a fost suficient. Dar dacă soarta va face să mai fie o dată – voi fi pregătit. Poate mai puțin emoționat. Poate mai liniștit. Dar niciodată mai puțin extrem.
Extreme nu e o trupă de văzut prin ecrane. E o trupă de simțit. La marginea scenei. Cu inima bătând în contratimp cu toba mare.
Uniunea Armenilor din Romania și Centrul Cultural Armean din București prezinta, în weekendul 24–25 mai, prima ediție Strada Armeneasca Pop-Up: All That Jazz — un eveniment ce aduce în prim-plan moștenirea culturala a comunitații armene din Romania și din diaspora, cu un focus special pe contribuția esențiala a jazzmanilor armeni la conturarea scenei romanești de jazz. Cartierul Armenesc devine, pentru doua zile, scena deschisa pentru sunet, poveste și identitate.
(mai mult…)
Radiotopic 