Îi poți asculta live pe 21 septembrie la Control Club
Rana este o trupă de rock alternativ melancolic formată în Pitești ce a văzut lumina lumii în toamna anului 2016. Sunetul trupei se poate încadra de la alternative rock până la indie-emo rock, iar versurile sunt majoritar de dragoste, abordând uneori și teme sociale.
După două luni pline de seri magice pe acoperișul Teatrului Național București, Rooftop Season 2025 se apropie de final. Seria de concerte care a adus împreună artiști de top ai scenei alternative și publicul bucureștean într-un cadru spectaculos se încheie joi, 4 septembrie, avându-i pe scenă pe Paul Tihan și Andra Andriucă.
Programul complet al scenelor de DJ si Talk-urile editiei
„Bucuria e o forma de rezistenta”, scria poeta americana Toi Derricotte. Între 5 si 7 septembrie 2025, cea de-a XII-a editie a Balkanik Festival, fueled by OSCAR Downstream, transforma Bucurestiul intr-o scena a intalnirilor, muzicii si solidaritatii. Gradina Uranus – spatiu deschis publicului o singura data pe an, exclusiv pentru festival – gazduieste scena mare, unde concertele unor artisti emblematici ai scenei world music se impletesc cu ritmuri si povesti ale prezentului, expozitii, ateliere, zona gastronomica pentru gurmanzi, activitati pentru cei mici, demonstratii mestesugaresti, video mapping pe turnul de apa proiectat de Anghel Saligny, zone de relaxare, bucurie, relaxare si dans in natura din mijlocul Bucurestiului.
O nouă dimensiune a muzicii clasice: seria Enescu – JTI ImmersiveExperience,
între memorie și inovație
Pe 19 august 2025, ziua în care se împlinesc 144 de ani de la nașterea lui George Enescu, Festivalul care-i poartă numele celebrează memoria compozitorului printr-un eveniment special, desfășurat în spațiul imersiv al MINA – Museum of Immersive New Art. Publicul este invitat la o serie gratuită de proiecții ale lucrării audiovizuale George Enescu – Poema Română: ImmersiveExperience, într-un demers creativ care onorează tradiția și introduce publicul în universul unei noi forme de receptare a muzicii clasice.
Sunt momente în viață care nu se cer, nu se caută, nu se planifică. Vin singure, exact când trebuie. Așa a fost seara în care Extreme a urcat pentru prima dată pe o scenă românească –la Artmania Festival.
După patru zile (începând de miercuri la București la Arenele Romane) în care chitara a fost regină absolută – cu titani ca Satriani și Vai, apoi vineri cu Petrucci – am crezut că am auzit tot ce se putea auzi. Și totuși, Nuno Bettencourt a fost revelația. Cel pe care îl pândisem, așteptasem, poate chiar invocasem, a apărut ca o explozie tăcută. Nu cu fanfară. Cu foc.
Dacă pe ceilalți trei îi cunoscusem, îi ascultasem în soundcheck-uri, îi intervievasem în tihnă, Nuno era singurul care rămăsese doar în mitologie. Însă mitul a devenit carne, sunet și lumină pe 26 iulie.
La fel cum, cu 25 de ani în urmă, soarta mi l-a adus în interviu pe Steve Vai printr-o conjuncție rară de nume și viziuni (Dorian Ciubuc, Minel Stoica), în 2025 soarta și Artmania au făcut din nou ce știu mai bine: au livrat miracolul.
Photo by Mihai Vasilescu
Dream Theater a fost o întoarcere la echilibru – mașinăria a fost, în sfârșit, completă din nou prin ”montarea” motorului original-Mike Portnoy. O trecere în revistă a complexității, o repetiție perfectă pentru inimile obișnuite cu poliritmii și cerebralitate. A patra oară pentru mine – și, probabil, ultima. Dar suficient.
🎸 Extreme însă… a fost prima oară. Și poate tocmai de aceea, a fost și desăvârșită.
Au început cu „It’s a Monster”, iar scena a devenit brusc o sală de repetiție intimă. Apoi a venit „Decadence Dance”, și Nuno și-a dezlănțuit chitara ca pe o armă vie: funk, groove, metal, explozie.
Gary Cherone – un frontman într-o continuă revoluție corporală – a transformat fiecare vers în gest, fiecare pauză în mișcare. Nu aveau nevoie de backing vocals. Cei trei – Nuno, Gary și Pat – erau corul perfect al unei trupe sincere.
🔊 Și apoi… acel solo. „Get the Funk Out”. Brian May avea dreptate:
”Dacă ești chitarist și n-ai o urmă de lacrimă în colțul ochiului când auzi ce face, atunci nu știu ce te mai poate mișca. Pentru mine, acest solo e chintesența a ceea ce ar trebui să fie un moment capturat din concert — un fulger de sinceritate.
Astfel de solo-uri nu se nasc în fiecare zi. Sunt rarități. Magii. Și acest solo… e cu adevărat uimitor.
Îl așez, fără ezitare, alături de orice capodoperă a genului — da, chiar și de solo-ul lui Hendrix din „All Along The Watchtower”, care pentru mulți e un vârf de neclintit. Ambele au acea calitate unică: o voce care spune același adevăr în mii de limbi, fiecare notă o variație a unei emoții profunde.”
„Flight of the Wounded Bumblebee” – văzută pe YouTube e tehnică. Văzută la 30 de metri – e magie.
„More Than Words” – balada care a învățat o generație să iubească doar cu două voci și o chitară.
„Midnight Express” – o piesă care respiră Bach printr-o distorsiune subtilă.
Înainte de „Banshee”, Nuno a oferit un moment de reverență: un tribut discret pentru femeile din public, o aluzie a capella la „Fat Bottom Girls” de la Queen, apoi, la final, ca o umbră muzicală – câteva măsuri din „I Don’t Know” de la Ozzy Osbourne.
Un gest. Un semn. O lecție de respect față de cei care au fost, față de cei care ascultă. Lucru pe care nici Satriani, nici Vai nu l-au făcut. Și nu înțeleg de ce.
Gary a fost un vârtej: a dansat, s-a strecurat printre platforme, s-a jucat cu stativul de microfon, nu ca Freddie, ci ca un actor într-o piesă fără replici scrise. Fără playback. Doar adevăr.
Iar Nuno…
Nu este doar un chitarist. Este un arhitect de emoții. Fiecare notă are greutate. Fiecare pauză – sens. Ceea ce face el nu ține de dexteritate, ci de transfigurare. Nu mai știi unde se termină corpul lui și unde începe instrumentul.
Sunetul capătă formă. Pasiunea, durerea, entuziasmul – toate se citesc pe chipul său. Nu este spectacol. Este confesiune.
Albumul „Six” nu este doar un comeback, ci o renaștere. Extreme nu e o trupă cu un trecut glorios, ci cu un prezent viu și un viitor deschis. De la „Rise” la „Other Side of the Rainbow”, noile compoziții nu doar completează, ci ridică ștacheta rockului modern.
Am fost acolo. Am simțit. Am trăit. Am tremurat.
Iar dacă a fost pentru prima și ultima dată când i-am văzut… atunci a fost suficient. Dar dacă soarta va face să mai fie o dată – voi fi pregătit. Poate mai puțin emoționat. Poate mai liniștit. Dar niciodată mai puțin extrem.
Extreme nu e o trupă de văzut prin ecrane. E o trupă de simțit. La marginea scenei. Cu inima bătând în contratimp cu toba mare.
Uniunea Armenilor din Romania și Centrul Cultural Armean din București prezinta, în weekendul 24–25 mai, prima ediție Strada Armeneasca Pop-Up: All That Jazz — un eveniment ce aduce în prim-plan moștenirea culturala a comunitații armene din Romania și din diaspora, cu un focus special pe contribuția esențiala a jazzmanilor armeni la conturarea scenei romanești de jazz. Cartierul Armenesc devine, pentru doua zile, scena deschisa pentru sunet, poveste și identitate.
În perioada 22-25 mai 2025, Bucureștiul devine gazda unuia dintre cele mai rafinate evenimente dedicate muzicii de cameră – Frequenza Festival. O călătorie muzicală intensă și captivantă, menită să celebreze reinterpretările inovatoare și fuziunea între tradițional și modern, Frequenza Festival va reuni la București artiști de talie internațională într-o serie de patru concerte excepționale ce vor îmbina spiritul clasic și creativitatea prezentului, într-o formulă inedită ce aduce împreună instrumente de coarde, de suflat și pian, în celebra Sală Auditorium a Muzeul Național de Artă al României.
După succesul înregistrat la ediția anterioară a Festivalului Internațional George Enescu, concertele pentru familii și copii revin în programul festivalului din acest an, cu o serie de patru întâlniri tematice ce vor avea loc la Sala Majestic a Teatrul Odeon din București.
În perioada14–17 august 2025, orașul de la poalele Tâmpei vibrează din nou pe ritmuri de jazz și blues, odată cu revenirea celui mai iubit festival de gen din centrul țării – Brașov Jazz &Blues Festival, ajuns anul acesta la ediția cu numărul 13. Timp de patru zile, Piața Sf. Ioan va deveni kilometrul 0 al muzicii live de calitate, cu show-uri de excepție, artiști de renume mondial și atmosferă autentică de festival urban.
Anul acesta, Weekend la Castel, programul Festivalului Internațional de Film Transilvania (13 – 22 iunie 2025) care aduce filmul și muzica la Castelul Bánffy din Bonțida, propune două seri pline de energie (14 și 15 iunie). Legendara formație maghiară punk VHK și post-punkerii britanici de la The KVB vor urca pe scena din fața ecranului outdoor instalat la castel, unde ulterior cinefilii vor avea ocazia să urmărească o comedie estoniană despre călugări kung fu și black metal – Lupta invizibilă, dar și filmul cult The Rocky Horror Picture Show, care aniversează 50 de ani de la premieră.